Astăzi 24. iulie 2019., miercuri
Gyergyószentmiklós címere
Română
Meniu
Vremea
Știri locale
Link-uri utile


gyergyotv.ro

keletinfo.ro

szekelyhon.ro

Gyergyói hírlap


kisujsag.ro
 
Lacul Roșu Imprimare E-mail
Lacul Roșu este o creație a naturii de factură relativ recentă, prin bararea naturală a mai multor pâraie montane (Vereșcheu, Licaș, Suhard și Oii). S-a format în vara anului 1837 când în urma unor ploi torențiale grohotișul acumulat pe versantul NV al muntelui Ghilcoș (Ucigașul) s-a prăvălit în vale fiind oprit de versantul SE al Suhardului Mic..

Gyilkos-tó - Fotók: Portik Sándor

Apele acumulate în spatele acestui baraj natural au format lacul. După forma văilor împădurite și inundate a rezultat conturul în formă de cizma pe care îl are lacul și prezența trunchiurilor de molid care străpung luciul apei ieșind la suprafață ca niște străjeri ai liniștii de pe fundul lacului, dându-i aspectul atât de specific și unic în peisajul lacustru românesc.

Aceste trunchiuri sunt rămășițele pădurii de rășinoase ce acoperea valea înainte de producerea alunecării de teren și inundării văii. Partea de sub apă este conservată de carbonatul de calciu și de oxidul de fier din compoziția apei, însă partea superioară a cioatelor este supusă intemperiilor și acțiunii vremii cu efect distrugător.



În fotografiile făcute la începutul secolului XX se pot vedea cioatele trunchiurilor de rășinoase înalte de 3-5 m care ies din apă, în zilele noastre aceste de abia mai ating 0,3-0,5 m.

Numele de Lacul Roșu provine de la gresia roșie terțiară, ușor dezagreagabilă transportată de pârâul Vereșcheu, care a vopsit in roșu împrejurimile până la lac.
Denumirea lacului atât în limba română cât și în limba maghiară, provine ori de la muntele Ghilcoș(ucigașul)ori de la pârâul Roșu(Verescheu). Astfel in 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roșii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaș precum și Tăul Roșu. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roșu.
Sub raport turistic, Lacul Roșu ocupă un loc de frunte în peisajul munților noștri, fiind împreună cu Cheile Bicazului o adevărată podoabă a Carpaților Orientali. Apele lacului cuibăresc într-o deschidere largă aflată la poalele unor masive ca Suhardul Mare (1507 m), Suhardul Mic (1344 m) și Ghilcoș (1406 m) aparținând munților Hășmaș, ce le apără de curenți. În cuprinsul acestui perimetru, prin poieni s-a dezvoltat o floră caracteristică zonelor subalpine, conferind prin îmbinarea cu pădurile, un peisaj blând și variat.


Din măsurătorile efectuate de I.Pișotă și A.Năstase în vara anului 1955 rezultă că suprafața lacului era la aceea dată de 12,70 ha, circumferința de 3090 m, volumul apei de 680 mii mc iar adâncimea cea mai mare de 12,50 m. Altitudinea lacului era stabilită la 983m. Măsurătorile recente arată că suprafața lacului este în continuă descreștere.
Întinderea și volumul Lacului Roșu au scăzut simțitor în ultima vreme prin scurgerea apei din cauza eroziunii barajului natural și colmatării lui cu aluviuni aduse la viituri de pâraiele ce-l alimentează. Pentru prevenirea colmatării la gura văilor din amonte au fost construite baraje pe pârâurile Vereșcheu și Oii rezultând mici lacuri antropice.
Cam din dreptul kilometrului 24,5 pe DN12C se deschide un drum forestier, accesibil și automobilelor care înconjoară parțial lacul pe la sud și pe la vest alungindu-se circa 1,5 km și pe valea Suhardului.
Datorită lipsei căilor de acces rutier, abia în anii ’30 ai secolului al XX-lea s-a construit primul edificiu turistic – Căminul Turiștilor. După 1931, apar unele case locuite permanent și câteva vile, conturându-se de-a lungul timpului actuala stațiune Lacu Roșu, aparținătoare administrativ municipiului Gheorgheni. Stațiunea după cel de al II-lea război mondial s-a dezvoltat continuu, ajungând la circa 400 locuri în vile și cabane în anul 1989, profilandu-se pe odihnă și recreere, iar în ultimele patru decenii și pe alpinism . Dupa anul 1990, stațiunea montană Lacu Rosu a cunoscut un impas în dezvoltarea sa, datorită rigorilor din economia de piață și a restructurării proprietății imobiliare și a terenurilor, dar si degradarii fizice a unitătilor, unele dintre acestea depășind 80 de ani de existență. În prezent sunt în curs de execuție lucrările la rețeaua de apă potabilă și de canalizare a stațiunii.